Musica Divina

Este o poza din primul concert dat de Musica Divina la FIMU, un concert care a avut succes, dar nu ca ultimul, cel de acum cateva ore. Catedrala plina ochi, aplauze indelungate, lacrimi de emotie, la chaleur du desert, emotii stinse de palinca de pere, forte fortissimo si in sfarsit o stare de bine generalizata.  Dragostea de mosie a redevenit un zid, de data aceasta in Franta. Il veti vedea intr-o postare viitoare.

Chiar ma gandeam la o chestie legata de wordpress… ca permite postarea mai multor imagini intr-un singur entry. N-am facut-o niciodata si nu cred ca se va  intampla decat intr-un caz exceptional, datorita felului in care a inceput acest blog, ca fiu al celui vechi.

Pregatit, partial pentru drumul careva urma in cateva ore. Oprire in Germania si Austria. Sa speram ca va fi OK (?)

Luxeuil

Micdejun. Repetitii. Masa. Stare. Drum. Luxeuil. Concert. Putini spectatori. Receptie. Drum. Masa. Orchestra Conservatorului Cantonal. Soundtrack. Orchestra stradala. Georgia. Chiosc. Vata pe bat. Ti Harmon Project. Experienta alcool frantuzesc. Per pedes. Hotel. Tuica de pere. Bere. Profi. Discutii. Fun.

Scris on 28.05.2012  @ 1.37 ora Frantei.

IKS Big Band

Belfort, Jurnal entry XX

Swing the Jazz… Merita cautati si ascultati. Sincer sa fiu nu stiu daca se gasesc… dar la cum suna… teoretic ar trebui.

Un strop de Musica Divina care, nu pot nega, a avut un succes magnific. Din pacate diferenta dintre a avea succes si a fi de calitate nu s-a observat de catre nimeni. Nu ma refer la performata artistica ci doar din punct de vedere tehnic. Da, am fost usor pulbere. Dar nu s-a observat datorita repertoriului foarte bine ales… pe spranceana as spune, si versatilitatii lui.

Ieri masa a fost mai ok decat in ziua in care am ajuns.

Ensemble Alize cu accent pe e. Pe sistemul… ca alizeul batu. Trei vreascuri rupte dintr-un gard si flacara lor geme…  Entertango… Doua tipe dintre care una canta si la trompeta si la pian si daca s-ar fi straduit mai mult cred ca ar fi putut canta simultan si din bouche… dar nu cred ca avea starea de spirit necesara, in timp ce cealalta se scremea la microfon, ca si pozitie corporala ma refer, pentru ca isi pusese acordeonul (trombolizatorului, dupa cum il denumisem in acel moment) chiar in dreptul ustensilei imputernicitoare a vocii si astfel nu mai avea acces la ea. Funktional, fara nimic functional in interpretare, intr-o limba disfunctionala, germana raperista (si nu, nu ma refer la viol, desi ar fi putut fi considerat, datorita efectului asupra timpanelor mele).

In schimb unjerea sufletelului cu jazz de la cei din titlu fu binevenita. Acrit de sunete de Blues Chronicles, SUA, de Colla Larraix, Spania si de bizareria electronica a Unmapped… the swingish jazz was tit of cat.

Drumul inapoi spre hotel… imi pare rau sa spun ca nu a ajutat sub nici o forma iubirea de mosie sa redevina un zid. Dupa ore in sir de stat in picioare sa vaci (!) drumul de ceva cativa kilometri pe jos, mi-a adus aminte de “Dictionar de Lagar” A fost oribil.

Dar am dormit neintors, again, dupa kilometrajul excesiv din centru. V-am atasat o poza, pe sistemul, ma pish pe Belfort.

ne auzim mai tarziu. Au revoir… Va place?

Ce copil , ce caracter…

Belfort, 12.10. Jurnal entry number X

Dupa patruzeci si de ore nedormite, iubirea de mosie nu mai este un zid. Sub nici o forma. Febra musculara cat si de alta natura te fierbe pana in maduva oaselor. Stomacul iti este peticit cu o mancare de cea mai proasta calitate, asta dupa ce fusese uns cu diverse si diverse uscaturi pe drumul de 1670 de kilometri facuti ba pe autostrada, ba pe langa dumneaei. Somnul a fost mai degraba un peste decat o stare a constientului in tot acest timp.Ore in sir petrecute in repetitii care pana la urma au prins bine… cred. Inca nu sunt sigur. Ore in sir petrecute pe drumul dintre doua, respectiv patru scene, cautand macar un sunet care sa incante urechea. Gasit. Voce faina, look fain, chitara (rece) minunata. Frumos. Nu. Nu in deschidere. In deschidere cel mai impresionant a fost starea de prezervare a mumiilor care au baiguit niste sunete intr-o franceza neinteligibila nici chiar pentru cunoscatori. Un recital de pian pe care l-am pierdut, pentru ca suntem doamne, ce pula mea? Trecem peste. Cvintet turcesc de instrumente de suflat. Dragutz. dar nu la momentul potrivit. Un moment creator personal a intrerupt momentul artistic al celor care suflau de zor in tevile respective. Plecat in cautare de tricouri. Gasit scena muzica country. Chitara si muzicuta nu se imbina prea bine, doar o parere personala. Iubirea de mosie nu mai este un zid, din nou, zidul era la cateva zeci de metri mai in spate si mai sus si tinea de cetate. Returnat la tanarul cantabil care aparent era si el foarte productiv. Gaudeamus, Ukraina. Mult prea lent si prea lipsit de viata pentru a merita sa fie ascultat. Si ca totul sa se inceheie apoteotic in ceea ce priveste prestatia artistica o doamna din Americi a trebuit sa se tina de fofo cu chitara (pentru ca la altceva n-a folosit-o, da. la chitara ma refer) cantand, cu o voce care de la distanta parea a apartine unui barbat, despre rosii home grown, adica tradus pe shleau, crescute acasa moment in care am decis sa urmam drumul statiei de autobuz. Ma cac pe el Belfort. cetatea era inchisa, deci numai bine. Mancarea de kkt. Transport de kkt, prietenii stiu de ce. Muzica de un kkt mai relativ, cel putin the first day, si stai ca inca nu ti-am spus de hotel. Hotelurile de pe litoralul patriei noastre magice macar au stele. Asta, nici macar raze. Dupa cum spuneam pe facebook mai devreme, ti-e si frica sa te caci in camera, daca mai este cineva cu tine, pentru ca, daca tragi una mai satanista… omori pe toata lumea, se crapa si oglinda si usa de la cabina de la dus pe sub care se scurge apa in camera in timp ce o utilizezi pentru scopurile menite ei. Se poate fuma in camera, dar nu o facem deoarece avem minori in preajma pe care trebuie sa ii protejam de toxicitatea daunatorului viciu. Astea toate pe un fond de prostie generalizata, din care mentionez faptul, in caz c a nu stiati ca “o kilocalorie este egala cu trei calorii” si ca “trebuie sa slabesti inainte sa te apuci de sala pentru ca ti se pun muschii pe grasime si nu-i bine”.

Important este ca mi-a mai venit inima la loc in contextul a ceea ce am auzit astazi, ieri si respectiv alaltaieri, caci vad ca e sambata deja. N-o sa ne facem de minune, decat daca insistam.

Da… si ma pis pe Belfort.

For now, over and out.

Deci n-ai idee cum ma pis… pfuai! Jet oceanic.

You can lie to yourself

Dar macar fa-o fara sa stii ca o faci.

Ti se dau variabilele, adica informatiile, ti se dau uneltele, ti se dau toate elementele de care ai nevoie ca sa te trezesti la realitate.  Ti se atrage atentia in repetate randuri. Esti la fel de scufundat in tine insuti incat nici nu mai stii de unde ai pornit. Plec. Ma ascund. Nu vreau sa am de-a face cu tine. Never ever.

Otravit

Si din nou apari… un nor pufos la orizont… dar ramai acolo… refuzi sa te apropii, sau cel putin asa cred… Nu cred ca eu sunt cel care te tine la distanta, sau poate nu cunosc suficient de bine contextul… As vrea sa ma las invaluit de tine, intr-o imbratisare infinita, sa plutim impreuna intr-un neant albastru-azuriu, cel putin o perioada… cu singuratatea celor 360x360x360 de grade in care am avea posibilitatea sa ne miscam. Sa ne contopim, particula cu particula…

Esti prea departe… si chiar daca n-ai fi, ar trebui sa ma descompun inainte, pentru ca particulele mele impure sa se aiba sansa sa le cunoasca pe ale dumitale, tinere nor…

Fiind o altfel de energie decat mine,
Ma poate intregi, ma poate completa,
Insa ea este prea meschina si nu ma intelege…

(2006)

Te imbratisez de la distanta, totusi…

 

Iti amitesti?

Ce simplu era…

Ne pierdeam timpul cu intrebari la care de-abia eram in stare sa speculam niste raspunsuri vagi si fara nici un fel de valoare sau greutate. Timpul trecea la fel de repede pe langa noi desi nu ne apasa la fel de tare ca acum. Pierdeam ore in sir cugetand raportat la noi insine, la altii, cu un singur scop, nedefinit atunci, ci mult mai tarziu, fara nici un scop.

Doar atat.