ca chiar ar fi cazul

am o stare, greu de pus in cuvinte, de ceva vreme. stagnez… nu… ar fi fain, macar sa stagnez. am senzatia ca viata mea si-a reluat trendul descendent. stiu ca este redundant sa spun ca traiesc in trecut, pentru ca toti o facem, in felul nostru unic si personal, dar totusi o voi face. de ce spun asta? pentru simplul motiv ca nu am nimic in fata (in viitorul pe care il percep de ceva vreme buna) care sa imi starneasca un minim interes. sa reprezinte chiar si o minima motivare, ma refer. (chiar faptu’ ca la anu o sa am libertatea sa imi schimb statusul de la mess, nu este suficient, desi ajuta… :P).

am introdus o groaza de chestionare in perioada asta si eram frustrat de faptul ca foarte putini au reusit sa perceapa si partile pozitive ale crizei economice si probabil de aia incerc sa caut parti pozitive chiar si in ceea ce priveste viata mea intr-un posibil, repet, posibil viitor, ’cause you never know ce ti se poate intampla maine.

nu voi intra in domeniul paranoia, prin care se pot explica (punct de vedere foarte pervetit de altfel) multele mele nopti nedormite si asa mai departe din trecutu-mi glorios (daca tot traiesc in el). habar n-am daca o sa apara clipul de pe youtube aci, dar sa stiti, voi, cei putini care cititi aceasta pagina de blog, ca reprezinta un moment exceptional din viata mea. is prost… o perioada. exceptionala, da.

revin la partea cu partile pozitive. da, s-ar fi potrivit mai bine, cuvantul paragraf acolo, dar noah. mintea mea este mult prea obosita acum. ziua de vineri a fost increedibil de obositoare pt mine si printre altele, demn de mentionat este faptul ca a “trebuit” sa urc pe jos aproape jumate turzii, deoarece circulatia era blocata. partea pozitiva care a fost? (spusai io ridicandu-mi ochii catre tavan, probabil din reflex care cred ca e neconditionat din pacate, asta cu toate ca imi dadusem oarecum seama de ea mai inainte) mi-am dat seama ca sunt capabil sa ma misc, pt ca posesorii masinilor sigur nu vor mai fi, cel putin o perioada. pot sa respir singur, spre deosebire de cei mentionati mai inainte si ca, eventual s-ar putea sa pot face ceva cu viata mea intr-un viitor incert, deocamdata, care nu vrea sub nici o forma sa omoare si blestemata aia de speranta. Traiesc. si chiar si cu aceste oribile exemple care ar imblanzi multa lume, intrebarea mea este in continuare: “ii de-ajuns?” evident ca mi-am raspuns deja cu un nu mare si gras.

imi place cum se aude pianul in piesa, pe care, sper ca v-am oferit-o spre vizualizare si voua…

“si-atunci te intreb: mai stii? cea mai frumoasa zi, a fost la-nceput cand nu ma puteai minti”

~ by Death Whisper on December 6, 2009.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: