Poveste de april (4)

Avea senzatia ca pluteste. Labirintul alb il primi, inca o data, cu portile larg deschise. Amintiri peste amintiri dadura navala in mintea lui excavandu-i inconstientul. Lumina puternica il orbi pentru cateva secunde oprindu-l in loc. Restart. Isi facu loc printre manunchiurile de buruieni si plante ornamentale, unele inflorite deja, altele nu. Gasi banca, acoperita acum doar de cerul albastru. “Au taiat copacul…”

Se aseza pe banca. Lemnul invechit, cu vagi urme de vopsea verde, decojita, il saluta cu bucurie. “N-ai mai venit de mult”. “Stiu. Am fost ocupat. Perioada tulbure… A fost iarna. Stii ca nu-mi place sa vin iarna. Am incercat… am incercat sa uit”. “Esti la fel de naiv ca pe vremuri. esti la fel de constient ca si mine ca nu ai cum sa uiti… nu ai cum sa ma uiti”. “Stiu. motiv pentru care am venit sa te vad. Ce ai mai facut in ultima vreme? Eu ti-am spus ca am fost ocupat”. “N-am mai facut nimic interesant. Am asteptat… sa vii… sa mai stam de povesti. Mai tii minte ce discutii aveam?”. “Stateam nopti intregi sa despicam firul in pe putin patru. Asta e motivul pentru care am si venit azi pe la tine. Imi era dor de… felul in care aberam, consumandu-ne, incercand sa ne convingem unul pe celalalt ca la un moment dat va fi bine si pentru noi doi, fie impreuna… fie separat… Si vad ca tie iti este in sfarsit bine”. “Si tie ti-e bine. Nu stiu pe cine incerci sa minti spunand altfel. As incerca sa iti prezint situatia de fata intr-un mod incare sa o intelegi pe deplin”. “Cum sa nu. Tot tu esti singurul in masura sa prezinte realitatea obiectiv. Nu te obosi. Nu cred ca o sa reusesti sa-i explici individului din dreapta ta… “. “Da, da! Perceptii si bullshit-urile, ca garnitura, gratis”.

Caldura incepea sa devina insuportabila. Isi dadu jos geaca si o aseza, impaturindu-o, langa el pe banca. Cateva furnici vioaie incepura sa verifice materialul, probabil, in cautare de provizii. “De ce au taiat copacul asta? Era asa de fain sa vin si sa stam la umbra… Ti-am adus o papadie. Sunt convins ca o vei aprecia, mai mult decat orice alt buchet cumparat, avand in vedere ca am cules-o personal”. “Merci. Pune-o langa mine. Stii? Ai putea sa vii mai aproape. Promit ca nu musc”. “As veni, dragule… As veni…”

Mintea ii fu napadita de o sumedenie de imagini, intr-o succesiune rapida, precum un carusel scapat de sub control.  Cer albastru, soare stralucitor, iarba verde, o patura pestrita, cald, dar in aceeasi masura placut. Verde cu negru asortat, doi ochi albastri, clavicula atragatoare, pielea fina de pe gatul subtire… buzele…

Se auzi un latrat de caine. “As veni…”

So let people wonder,
Let ’em laugh…
You know I’ll love you…

~ by Death Whisper on April 10, 2010.

One Response to “Poveste de april (4)”

  1. am senzatia ca te-ai regasit cumva… “A venit..?”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: