Viata de la pamant

de cate ori nu am apelat la aceasta regula cu care ajungeam apoi sa nu fim de acord dupa cateva momente cand eram atinsi si noi veneam la rand in atinsea pe animale sau pe catarate? ca sa nu mai spun de celelalte jocuri – nu-mi dau acum seama cat de atragatoare – pe care le jucam ore intregi. furam creta de la scoala ca sa nu trebuiasca sa cautam ore intregi dupa bucati de caramida sa facem cercul pt tarile sau sotronul (trecand prin parc cand am fost acasa am vazut unul giantic, carcaterizat prin sotron-maraton de catre cel cu care ma plimbam). elasticul si coarda erau nelipsite orelor de dupamasa, cand ora de liniste era ora de liniste doar pentru ca inca existau oameni batrani care nu se uitau atat de mult la TV incat sa le fie lene sa se ridice de pe scaun si sa iasa la geam sa strige la noi. nici nu mai vreau sa aduc aminte de “de-a v-ati ascunselea” joc pe care il jucam mult dupa ce se intuneca afara, indiferenti de faptul ca fusesem strigati sa venim in casa la masa care ne astepta de cateva ore bune. telefonul fara fir, ca si cel american de altfel, era menit strict pentru momentele inevitabile in care se punea sa ploua si ne adunam in casa scarii, unde stateam inghesuiti cate 7-8 pe banca. ratele si vanatorii, calcatea, pietrele, concursul de melci, mai apoi jocurile de carti de diverse feluri, fotbalul cu nasturi, zarurile, si intr-un final monopoly-ul si alte board-games…

pierdeam ore intregi pe construitul de aliante pentru ca in cateva momente, acestea sa se naruie doar din cauza unei priviri mai nustiucum. rare erau momentele in care eram cu totii prieteni, dar si atunci, doar ca sa ne razboim cu cei din spatele blocului. eram copii. ne era suficient ca si divertisment sa se puna unul dintre noi sa fuga, pentru a incepe curse cu reguli din ce in ce mai complexe pe masura ce evolua jocul. reuseam sa ne distram, pur si simplu rupand cate un bat din gardul viu, netuns inca (cat puteam suferi dupa aceea).

iar intr-un sfarsit ajungeam in casa, plini de pamant, cu hainele inverzite de la frunzele cu care ne jucam de-a magazinul, obositi din cale-afara. dupa ce ne spalam si mancam ceva, ne tranteam in pat rupti de oboseala, doar ca sa ne trezim de dimineata cat mai devreme ca sa o luam de la capat, iesind in fata blocului si incepand sa strigam unii dupa altii: “Acuma se-ncalta! Coboara imediat! Nu mai striga, ca ies vecinii!”

Even if you don’t understand
Well it’s all understood

~ by Death Whisper on April 23, 2010.

One Response to “Viata de la pamant”

  1. i simply adore this. i can feel it in my hairs. i can count my hairs. thanks!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: