hai sa va spun si eu cateva cuvinte

In momentul in care ajungi sa faci parte dintr-un mediu pe care nu-l cunosti, singura solutie este sa iei, initial, ca atare una-alta. E normal. Singura problema este ca, imatur fiind, necizelat de experienta analitica, ajungi sa iti construiesti, in functie de acele elemente luate ca atare o “filosofie de viata” care, mai apoi, odata cu focurile de artificii, neasteptate, pe care realitatea le pune in miscare (realitate care nu se preteaza cu asteptarile construite) se dezintegreaza treptat, sau brusc, depinde de intensitatea luminii eliberate de artificiile respective. Ce ramane de facut in acest caz?

E mai valoroasa experienta in sine? Ar lua cineva, neexperimentat, in seama vreun sfat pe directia asta astfel incat sa nu mai fie supus unei astfel de experiente? Depinde cata importanta acorzi unei astfel de intamplari (la partea cu dezintegrarea ma refer).

O mare parte din fiinta mea racneste in interiorul meu, incercand sa scape emanand celor din jur experienta second hand care, practic inutila, se transforma in mine in stanci de capatai. In aceeasi masura sadismul asociat imaginii mele exterioare, oarecum bine inradacinat, imi spune, dimpotriva. Lasa-i sa se arda singuri. Sadismul si comoditatea. Asa e cel mai simplu pentru mine.

Asa va ramane deci. Avand in vedere consumul minim de energie pe care mi l-am impus de ceva vreme incoace si prin prsima faptului ca simt ca m-am descarcat prin aceste mai putin de doua sute de cuvinte scrise in orele tinere ale dimineatii de 27 aprilie 2010, preconizez ca solutia va fi una simpla: cea simpla (pentru mine).

Si cu ocazia asta, pentru ca mi-am adus aminte de niste alte chestii care ma bantuie de ceva vreme incoace. Propun sa ne inchidem cu totii in noi. Sa ne urmarim fiecare scopul nostru, in ciuda experientei pe care am acumulat-o in trecut cu diversi si diversi, deoarece ii putem respecta si fara sa fim de acord sau sa apreciem pozitiv alegerile oamenilor dn jurul nostru. We’re the best, fuck the rest. Pana la urma, daca stai bine sa te gandesti, fiecare cu pizda ma-si-i (creca ashea se scrie).

Imi tremura stomacul de nervi.

In acorduri fine de Moonlight sonata interpretata de Swingle Singers (melodie pe care as aprecia sa o primesc)

~ by Death Whisper on April 27, 2010.

One Response to “hai sa va spun si eu cateva cuvinte”

  1. mda

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: