Insomnia

Fara trotuare si fara roti, pe aceleasi melodii, la ore incredibil de tarzii, stiind cu siguranta ca ploaia va veni, inevitabil.

ce sa-i faci? uneori ajungi sa iti doresti sa nu se fi observat niciodata forta de frecare, daca tot e sa folosim conceptul “conceptual”. sau ii adejectiv mai degraba? cred ca depinde de context. oricum, perceptia voastra limitata, in ce priveste monoogul de fata, nu va va permite sa intelegeti mare lucru. niciodata nu intelegeti, decat eventual cate unul, in cazul in care v-ati lovit impreuna cu mine de contextul despre care ajung sa vorbesc. “Life just sucks shit”. la modul cel mai serios.

este tarziu, prea tarziu. sau, de fapt, nu, e devreme. ca oricum spuneam la un moment dat, prin celalalt blog ca ar fi fain sa incepem sa ne raportam la the things yet to come, instead of the past ones. nu de alta, dar doar ca sa ajungem mai dezamagiti decat suntem in momentul de fata, de cruda realitate cu care ne confruntam zi de zi. mai exact, ca sa ne demonstram ca se poate si mai rau decat este in momentul de fata, voit, rational, calculat, fara nici un fel de emotie fata de creierul nostru care ne distruge, pe masura ce trece timpul, corpul, prin diverse si diverse mecanisme chimico-fizice.

cata coerenta.

am incercat toate modalitatile, mai putin cele dureroase, gen, a ma lovi cu capul de parete pana lesin, ca sa incerc sa adorm. nu reusesc sub nici o forma. ochii imi sunt obositi din cale-afara, dar creierul meu macina de cateva ore bune niste bucatele de informatie, pe care am senzatia ca le-a pus la loc de cinste, desi nu inteleg de ce. nu e ca si cum, abilitatile mele in a devia, induce in eroare, baga in ceatza, dezorienta si descumpani nu sunt in stare sa ma ajute in momentele in care voi avea nevoie de ajutor. probabil ca nu am mai fost pus in aceasta situatie de multa vreme si deci mi-am pierdut exercitiul de a rumega subconstient informatiile.

Vreau sa stau de povesti o noapte intreaga cu cineva. sa il/o las sa ma descopere si sa fac acelasi lucru cu acea persoana. sa povestim despre verzi si uscate. sa aberam. sa batem campii. sa despicam firul in 53 iar in momentul in care ajungem la a 54-a despicatura sa deviem de la subiect si sa incepem sa despicam alt fir. si sa pun pasiune in ceva fara nici un fel de valoare. da. tot la discutie ma refer. si sa neg, urland, faptul ca e o competitie tot, absolut tot, ce traiesc eu zi de zi. imi vine sa mi-o bag si sa mi-o scot. dar ma voi abtine. Nu voi spune ca mi-e rau, ca nu are sens. nu acum, cand lumina crepusculului ma loveste urland.

nu mai ramane nimic decat sa ma bag cu capul sub perna…

~ by Death Whisper on June 20, 2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: