I shouldn’t even have to ask…

Te rotesti incet, tarand dupa tine ultimele vestigii ale clipelor care au trecut. reusesti astfel sa ascunzi, in penumbra starnita, formele calde pe care le indrageam, intregite de celelalte amintiri. dar burdihanul tau nu se satura doar cu atat. le inghite si pe acelea, bucata cu bucata. imagini, sunete, idei se estompeaza incet, incet, incet… lumini, ganduri, suflete se sting treptat…

Prin intunericul ramas, mai razbat din ce in ce mai rar urletele mele muribunde. “Ia-ma cu tine! nu ma lasa aici”. nu mai e nimic. tot ce era palpabil s-a evaporat. tot ce era concret s-a sters. memoria mi se scurge printre degetele conceptuale. le simt incordandu-se. imi simt unghiile, intrand in carnea deja sangeranda, incercand sa agate macar un fir din tot ce era. te pierd si pe tine. Nu-ti mai recunosc chipul. nu te mai vad. nu mai esti. nici macar n-ai mai existat.

cu o ultima apasare, renunt, uit… sa mai respir.

si ma dezintegrez…

~ by Death Whisper on September 22, 2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: