numb

comprese reci, algocalmine, xanax cat incape, vreo trei galeti de gheata si doua pastile de rohypnol.

pe alt palier, hiper-incarcare informationala, cu singurul scop de a suprasolicita constientul in activitatea de triere si ordonare, selectare, analiza, compartimentare si etichetare.

nu o spun foarte des, dar iata: “imi vine sa urlu usor”. pe dinauntru. in cazul exceptional in care se va auzi si pe dinafara, va rog atrageti-mi atentia. Mecanismele mele de aparare se lupta cu realitatea in ceea ce priveste impartasirea acestor informatii. stiu ca n-are sens.

exista o grenada care trebuie dezamorsata cat mai repede, deoarece, daca nu, va exploda intr-un relativ curand curand. N-am nici cea mai vaga idee cum sa fac asta, pentru simplul fapt ca nu am mai avut contact cu mine de o atat de lunga perioada de timp incat nu ma mai recunosc la suprafata. stiu ca sunt la fel underneath, dar asta nu ajuta cu nimic, in contextul in care nu mai vad acolo. lucrurile nu mai sunt la fel de clare. am reactionat din inertie, in mai multe situatii. m-am lasat purtat de val. i said fuck it si aparent echilibrul, de care cred ca am mai vorbit pana acum, nu face decat sa se restaureze, treptat, apasator de traptat (stiu, suna funny).

si ca sa trecem la scuze…

de ce? din moment ce fiecare e prins in shiturile proprii, in contextul in care nimeni nu mai vede decat probleme ce trebuiesc rezolvate cat mai repede, probleme grave care nu pot fi rezolvate de altfel? cand vezi lume care nu are de-a face cu realitatea, lumea care nu s-a lovit de realitate, iar in cazul in care s-a lovit totusi, ori nu si-a dat seama ca s-a lovit de ea, ori prefera sa joace rolul in ritmul care este dictat de niste oameni incompetenti, oameni care la randul lor nu sunt capabili sa perceapa ce inseamna aia realitate.

mi se dau sfaturi in ceea ce priveste comportamentul meu in sistemul din care nu fac parte. sincer sa fiu nici nu-mi doresc sa fac parte din el, dar inevitabil voi face la un moment dat. multumesc mult si pe aceeasi cale as dori sa atrag atentia asupra faptului ca inca nu fac parte din sistem si ca nu am nici cea mai vaga idee cum sa ajung sa fac parte din el. trebuie totusi mentionate incercarile mele repetate de a ajunge acolo, impotriva vointei mele launtrice.

observ in jur diverse stari, stari pe care incerc sa le trec prin propriul filtru (greseala imensa, aparent – iluzia localismului – la modul la care o percep acum). imi pare rau, as spune sincer, dar as minti. ce-si face omul cu mana lui…

nu exista niciodata un singur mod de a intelege o situatie, de a actiona in acea situatie si de a reactiona la elementele care o compun. si in aceeasi masura, niciodata nu este prea tarziu… nu te mai fura…

am avut o fractiune de secunda senzatia ca imi dau mie insumi sfaturi. aparent mi se potrivesc si mie. da. aparent. incep sa o iau razna… ce cuvant…

Never will forget…

~ by Death Whisper on November 9, 2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: