Nimeni, nu te astepta…

Sunau lugubru… lovituri de metal pe metal zanganind cu ecou prin vastele intinderi. celule stem se ciocneau zgomotos in vazduh. mici scantei izvorau din focurile starnite de furtuna. cate o raza de soare se mai itea ocazional prin norii sfasiati de vantul care biciuia totul in cale. chipuri brazdate de arsita ultimelor saptamani, intinate de glod, crispate de ultimele zvacniri de viata, erau cuprinse de intuneric si uitare. rafalele de ploaie se domoleau si se inteteau, spaland rosul si albastrul deopotriva. nuantele de violet, diluate se prelingeau printre firele de iarba in amurgul incandescent. cate un urlet ocazional mai razbatea dinspre padure.

Asezat pe o buturuga in mijlocul macelului, ocrotit fiind de aura-i proprie… zambea, privindu-si opera.

~ by Death Whisper on January 14, 2013.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: