I put a spell on you…

“Aprind tigara si te-astept sa vii… E-o liniste de umbra cand te-apropii”, Tatiana Stepa, “Ramas Bun”.

De doua zile e frumos… un cer senin de primavara timpurie, un cer senin ce trece dinspre albastru inspre intunecatul negru patat cu lumina plapinda a stelelor, un cer pe care, mi-am dat seama in aceasta seara ca, nu l-am mai privit cu atentie de ceva vreme buna. Palmele primite de curand mi-au intors fata catre cele pamantesti (?), privind zilnic mizeria de sub balcon, cu fiecare tigara pe care o fumez, mizeria din natura in reanimare, cu fiecare pas facut pe afara… mizeria din cei pe langa care trec, zi de zi, sau mai rar. E plin de mizerie. N-am mai facut demult curatenie in mintea mea. Azi, adica ieri seara mi-am dat seama, privind intamplator in sus. Mi s-au redeschis ochii, in ceea ce priveste frumusetea infinitului dincolo de capacitatea noastra de perceptie… amintiri cu momente in care nu faceam altceva decat sa stau intins in iarba privindu-l… mi-au napadit in minte. Inundat fiind de asocieri calde, mi-am promis sa imi mai arunc din cand in cand privirea dincolo de albastrul primavaratic, doar pentru ca senzatia placuta, pe care lucrurile bune din al meu trecut mi-o ofera, sa se intoarca in scanteia care sunt.

O alta reactie pe care am avut-o, de data asta, direct la mine, fara mijlocitori, precum infinitul de adineaori, a fost aceea ca mi-am surprins latura conceptuala luand-o razna. De curand, am enuntat principii fara scop. Sa fi fost un simplu exercitiu teoretic prin care sa incerc sa imi demonstrez ca inca sunt capabil, in contextul in care nu mai are cine sa suscite acele laturi? O simpla auto-testare? Un experiment logic (in sensul functional, nu descriptiv) ? Prefer sa opresc aici insiruirea desi nu am nimic de pierdut daca n-as face-o.

Si inca o chestiune pe care aparent o fac din niste motive necunoscute mie, poate cu niste scopuri care ori nu sunt suficient de clare, insuficient conturate sau chiar complet necunoscute. Nu mai vreau sa ascult. M-am saturat sa fiu cel care asculta, doar pentru ca nu are altceva de facut. Pe mine oricum nici macar nu ma aude nimeni. Strig in sine, eu pentru mine… in absolut orice context. Cand vorbesc eu, vorbesc practic pentru mine, nu pentru altii. Pentru nimeni altcineva decat pentru mine.

“Se-mbraca-n demnitate-amaraciunea…”, Tatiana Stepa, “Ramas Bun”

~ by Death Whisper on March 1, 2013.

One Response to “I put a spell on you…”

  1. Finally!(?). Mi-ai amintit de asta http://www.youtube.com/watch?v=brecMZGToLE

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: