Si s-a rupt…

IMG_9434

… si s-a facut intuneric peste tot…

Stiu ca s-ar putea sa para usor uzat “gustul amar” pe care il retine gura mea, dar iata ca il simt din nou. Nu fix amu…

Cine trebuie sa stie, stie. Cine nu… nu cred ca doreste sa stie de unde originea acestui “gust amar” specific. It was bound to happen. Like, totally… Nothing good lasts forever. Mergem mai departe, cu glezna ferfenita, cu rana in pulpa “si voda-i un munte.”

Mergem mai departe (pr)in jeg si galagie, (pr)intre ciripituri, grohaieli si alte onomatopee, (de)gustand (aproximativ) zi de zi din mizeria umana de cea mai joasa speta. Suntem niste bucatari excelenti cand vine vorba de a asterne mizeria din noi pe farfurie, celor cu care interactionam, sub o forma digerabila. Avem noroc ca ne ciocnim, in existenta noastra oarba pe aceasta roca uriasa ce se misca cu o viteza incomprehensibila prin univers, din cand in cand de fiinte care inca mai au capacitatea de a inghiti rahatul din vidanja (un cuvant frumos regasit de curand in vocabularul unei prietene ce merita folosit) pe care o reprezentam.

Intrebarea mea este, ce ne vom face in momentul in care toti oamenii se vor satura? Pentru ca inevitabil asta se va intampla la un moment, mai apropiat sau mai indepartat.

Mergem mai departe (?)…

Si era la ora a treia…

~ by Death Whisper on April 3, 2013.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: