Mucegai

miniature_worlds_unseen_by_darrenbailey

Nu voi scrie despre “cum se scapa de mucegai”. Nu voi scrie despre mucegaiul de pe pereti sau de pe mancare ci despre mucegaiul pe care il raspandim prin noi insine odata cu felul in care abordam activitatile pe care le “suntem nevoiti” sa le intreprindem.

Am spus-o si o repet. “Niciodata nu trebuie nimic. Intr-adevar, unele lucruri sunt necesare, dar niciodata nu <trebuie> nimic.” Rezulta ca in momentul in care te angajezi intr-o activitate oarecare, se presupune ca te dedici intr-o anumita masura activitatii respective. Acum… acea activitate poate presupune, sau nu, interactiunea cu alti membri ai rasei umane. In cazul fericit in care activitatea careia te-ai dedicat nu implica decat obiecte este strict treaba ta cum, cand si ce faci. Dar de obicei, omul fiind creatura sociabila, si-a dezvoltat, prin adaptare la schimbarea ritmului “supravietuirii”, cred, abilitatea de “a conlucra” pentru a-si atinge scopurile, gen, tu faci talpa, eu sireturile, alalalt materialul papucului samd. Avand in vedere ca iti doresti sa ai o pereche de papuci relativ ok, se presupune ca ii acorzi credit celui care face talpa papucului si respecti munca pe care o depune, indiferent ca vei folosi numai tu papucul sau ca il veti purta pe rand ba tu, ba el. Prin faptul ca respecti munca lui, il respecti si pe el. Daca nu respecti munca lui, nu-l respecti nici pe el.

Diviziunea muncii sociale presupune respect pentru cei cu care divizi munca. Ce-i drept, e posibil sa am o viziune invechita asupra a ceea ce priveste unele intersectari de variabile. Poate au aparut articole prin presa, de curand, pe care sa nu mi le fi trimis si mie, desi sunt abonat la noile descoperiri in materie de… Exista sanse sa ma insel, nu neg. Posibil ca stilul meu de gandire sa fie mucegait la randul lui. Poate (desi in ultima vreme am spus-o absurd de des) am luat-o pe ulei, grav, dar si uleiul ajunge sa mucegaiasca daca il lasi. Dar mucegaiul clasic poate fi recunoscut de catre oricine indiferent ce rasa de mucegai postmodern acopera stilurile de viata si sistemele de valori actuale.

Radem, glumim. Futem? Platim. M-am saturat de cacat. E cazul sa mai treci si tu la aparat. Vidanja e oricum la colt. Deci… Pofta Mare!

Un inger sfrijit, un inger diabetic“, un inger mucegait

~ by Death Whisper on April 17, 2013.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: