Cum sa-ti permiti sa nu visezi?

 

Cand totul este ravasit de nuante? Ma ciocnesc cu descalciri de sensuri. Incerc sa iti simt mana strangandu-o pe a mea. Ating pielea ta fina… imbatator. Ma strangi in brate, iar eu… ma pierd in amintiri incetosate. Inca iti simt parfumul pe perna. Paginile pline de momente stralucitoare… precum frunzele, toamna. Mi-e dor de prezenta ta, de existenta noastra.  Incerc sa imi aduc aminte impartialitatea trairilor. Retraiesc, imaginandu-mi privirea ta calda, patrunzatoare, reala.

Nu vreau sa dansez. Vreau doar sa stam si sa te privesc. Zambind. Sa ne pierdem in liniste si contemplari hilare.  Sa te joci cu parul meu, povestindu-mi cele petrecute de cand nu ne-am mai vazut. A trecut mult timp de cand ne-am perceput. Sau… doar eu sunt cel care…

Intuneric ars “atarna de par… de cupola circului”…

Laisse-moi devenir
l’ombre de ton ombre

~ by Death Whisper on October 1, 2013.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: