Coeur de…

Să ardem poduri în urma noastră.

Am găsit o melodie pe sistemul melodiilor care caracterizează lista melodiilor de la mine din winamp. Cei care mă cunosc, știu la ce mă refer. Nu este nici prima nici ultima. Sunt conștient. Doar că această piesă a și fost asociată, ieri, cu o palmă pe care mi-am luat-o de unde mă așteptam mai puțin.

Cuib de vipere, târâtoare veninoase și alte creaturi infecte. Până și aerul putrezește în jurul lor. Și mai vor și respect, nedându-și seama că-și doresc frica celor din jur. E OK și cu frică. Orice imperiu a fost construit așa. Dar tot așa a fost și dărâmat.

Povești de adormit copiii, iar prin copii mă refer la prostimea care stă cu piciorul “maestrului” pe gât. “Nu există viață in afara acestor ziduri” – un context de film artistic prea des utilizat deja în ultima vreme. Nu există context ce nu poate fi depășit, lăsat în urmă. Ce-i drept alegerea are consecințele ei, ca oricare alta. Bancul cu dracul cel gras de la cazanul românilor este grăitor. Vom prefera să aruncăm cu rahat în cei care nu se supun “ordinii” pe care încercăm să o impunem.

“Capul ce se pleacă, paloșul nu-i taie, Dar cu umilință lanțu-l încovoaie!

N-aveți decât să vă bălăciți în rahatul în care ați ajuns.

Ta peine s’est fondue au délire des autres

~ by Death Whisper on December 20, 2014.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: