No way

crisscross

Văzui un film cu ceva doftor super, biografic. Pe tot parcursul filmului m-am gândit la conceptul de echilibru, concept pe care l-am “rotunjit” azi într-o conversație. Până la entropie totală, orice sistem trece prin perioade de echilibru. Râdeam de faptul că poate am cancer în zona corzilor vocale (spuneam deunăzi), încercare a universului de pune capăt aberațiilor ce-mi ies pe gură.

Dacă aș fi ales totuși calea mai dificilă (din punct de vedere academic), cel mai probabil ori aș fi murit până acum de ceva supradoză, ori, în cel mai bunoc caz aș fi fost dependent de ceva substanțe, altul fiind accesul la ele din poziția de medic, oricare ar fi fost specializarea urmată (în mintea mea, psihiatria – din motive lesne de comprehensat).

Luăm, deci, acest unghi de start. Sistemul din care am făcut parte, în încercarea de a se echilibra sau a se menține în echilibru (idee mai mult decât absurdă de altfel), a decis să exist încă – cred că e cea mai complexă introducere de până acum.

Tot încerc să-mi aduc aminte ce voiam să “mă fac” când eram mic. Nu neg, că pe parcursul tinereții (vorbesc de ea de parcă a trecut și nici măcar nu am ajuns la vârsta cristică – Hai că era tinerel. S-ar fi scufundat umblând pe apă, dacă ar fi fost mai baban) m-am văzut și super artist plastic cât și mare cântăreț. De la profesorat la preoție, trecând prin mediul non-guvernamental cred că, la fel ca studenții de la medicină, cu boala săptămânii, așa m-am văzut și eu în fiecare domeniu cu care am interacționat.
Dacă mi-aș fi conștientizat în tot acest timp mediocritatea, poate m-aș fi rostogolit pe un drum presărat de aspecte mai tehnice ale realității. Din păcate, însă…

… de mâini și de picioare și legat la ochi într-o intersecție mai ceva ca aia cu 7 străzi din Cluj, în ceață, noaptea. Și s-a și luat curentul.

13 ani și o săptămână and counting – un strop de curaj și contextul… eh… pe ăla îl poți reconstrui. What for? Pentru cine (îmi șoptește o voce – pentru că era nevoie și de un strop de ridicol ca să mai detensionăm atmosfera)?

Getting there is just half the journey (ca să încheiem în ridicol, dacă tot am ajuns aici).

I should probably warn you, I’ll be just fine
(Pharrell – Happy – Woodkid – Sad Remix)

Advertisements

~ by Death Whisper on October 17, 2017.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: