V o i d/t otrăjit

“The degenerate era” este o etapă preconizată, din viitorul îndepărtat al universului, pe care, oricât de avansată, umanitatea nu va avea ocazia să o cunoască, decât dacă, deși aș tinde înspre “nu cred”, chiar și oamenii de știință vor renunța la palpabil.

Deși sunt blând, în comparație.

O droaie de imagini îmi pâlpâie în minte. Un bursuc căzut într-un butoi cu melasă, o pădure întunecoasă în care mai răsar ocazional onomatopee, o ceată de bacterii al căror scop este existența însăși, la limita unui indefinit nimic, o liniște barbară, un anotimp îndârjit, simplificat de modificări climatice, un album de fotografii cu oameni despre care nu știi nimic, un buton în care ai încredere, deși, vorba Escăi… Un gol cronicizat din dorința de apartenență. Exteriorizare în speranța de a fi perceput. O penumbră acerbă prin care puținul rămas plutește în derivă.

Și nu vorbesc despre iremediabila din rapsodiile lui Topârceanu…

Nu e vorba nici de liniștea aceea interioară la care ajungi prin iluminare sau în urma unui parcurs – asociat în repetate rânduri cu o formă sau alta de maturizare, că de la asta cred că pornise firul logic.

Mă întristează bezna (aș folosi și caracteristica <programată>, făcând aluzie la aspecte pe care nu vreau să le dezvolt) din spatele noilor ecrane (albastre) cu care am avut ocazia să interacționez în ultima perioadă, dat fiind potențialul pe care (încă) îl percep. Trăiesc de o vreme cu o senzație de film de groază cu legiuni de flori galbene (zombie [vezi Kynodontas] organizați, ce-i drept, dar într-un echilibru fragil) raportat la o majoritate semnificativă a oamenilor din jurul meu.

Și da, sunt splendide… la contradicții mă refer. Nu mă miră, dată fiind negura care se distinge în jurul a ceea ce-ți imaginezi că îți dorești să reprezinți. Nici măcar o boare de monolog interior, deși, în cel mai bun caz, ești singurul tău prieten. Ce instrumentar?Scheme conceptuale? E absent inclusiv firul ocru. Absent – nici măcar rupt.

… cu toate că planul înclinat din fizică poate să fi direcționat înspre o subzistență cu un grad ridicat de funcționalitate, fără necesitatea conturării sensului contextului în care există funcționalitatea.

Hai, noroc!

You’re the joy in my holiday song (Sia – Everyday is Christmas)

~ by Death Whisper on January 18, 2023.